De ce nemţii şi Merkel sunt ospitalieri cu imigranţii musulmani şi rasişti cu est-europenii

Foarte mulţi români au observat, de-a lungul timpului, că nemţii sunt foate reticenţi chiar rasişti cu est-europenii, şi foarte toleranţi, ba chiar extrem de ospitalieri cu imigranţii musulmanii. Nu de puţine ori polonezii, românii, bulgarii, sârbii sau ungurii au parte de un comportament reticent, superior şi chiar rasist din partea nemţilor de rând şi al autorităţilor când intră în contact cu acestea. Lucru pare inexplicabil, deoarece est-europenii sunt albi, muncitori şi creştini, deci se pot integra în societatea germană foarte repede, învaţă limba lui Goethe, şi totuşi nemţii de ani de zile îi persecută, batjocoresc sau umilesc, refuzând sau încetinind dreptul lor european de a se asimila. Am văzut mulţi români plângându-se de rasismul german în timp ce pe imigranţi arabi îi primesc cu braţele deschise, cu fanfare şi masă caldă şi cu plata ajutoarelor sociale la zi, iar drept mulţumire musulmanii nu muncesc în industria germană, se roagă la moschee, refuză integrarea, locuind în ghetouri, unde nu mai are curajul să intre nici poliţia. Musulmanii vin din anii `60 în Germania de vest şi după 1990 în fosta DDR şi nici până astăzi nu s-au integrat, trăind separat de societatea modernă. Şi cu toate acestea, nemţii şi cancelarul german Angela Merkel îi primesc cu o căldură sufletească, materială şi financiară suspectă, respingându-i cu o superioritate „hitleristă” pe est-europeni.

În 2013 am fost cu o bursă de studiu în Germania la Leipzig. De aici, din oraşul în care a studiat Nicolae Iorga, Lucian Blaga şi Sextil Puşcariu m-am plimbat cu trenurile de mare viteză spre oraşe germane, inclusiv la Berlin. Pe pielea mea am observat atitudinea rece, aproape rasistă, a nemţilor cu care am intrat în contact, că erau profesori, funcţionari sau nemţi de pe stradă, atunci când aflau că sunt român. Toţi mă priveau de sus, superior, la fel şi pe colegii mei din Slovacia, Polonia, Bulgaria sau Serbia. În schimb pe imigranţii musulmani, pe femeile ce purtau burka, îi primeu cu un respect aproape religios, mai că îi “spălau şi pe fund”. Am fost la întâlniri, conferinţe sau chiar pe tren şi am observat că nemţii deveneau reticenţi când auzeau că eşti din România sau din Estul Europei, dar deveneau foarte prietenoşi cu familii de musulmani,de negrii şi cu femeile care purtau burka. Simpatia faţă de musulmani era mai mult decât evidentă şi foarte ciudată. M-am gândit mult la care ar fi cauzele şi le-am cercetat. Începând din anii 60 s-a dus o politică de promovare a multiculturalismului, adică nemţii să-i iubească pe toţi cei care nu sunt ca ei, adică albi şi creştini, ca să nu se revină la xenofobia din perioada hitlerismului. Aşa că statul a investit zeci de ani într-o propagandă anti-xenofobă cu afişe, bannere, spoturi publicitare, prin radio şi televiziune, în care se explică “băbeşte” nemţilor, că toţi cei care sunt negri, arabi, femeile cu burka, musulmani, hinduşi sau chinezi trebuie iubiţi necondiţionat. S-a creat în mentalul colectiv german o xenofobie pe invers, pervertită: îi iubesc pe toţi care sunt altfel decât europenii, albi şi creştini. De fapt în Germania s-a ajuns la un rasism pe invers, aproape schizofrenic. Aşa că am început să fiu atent la propaganda anti-xenofobă germană şi am observat că pe toate mijloacele de transport în comun, trenuri, în instituţii publice sau cafenele erau afişe în care îi îndemnau pe nemţi să-i iubească pe negrii, arabi şi musulmani, dar niciun afiş să-i accepte pe fraţii est-europeni. Nemţii au fost “dresaţi” psihologic să iubească “inversul” rasismului lor interbelic, adică pe toţi care nu sunt albi şi creştini. Astfel psihologic se înţelege de ce nemţii îi urăsc pe est-europeni pentru că sunt albi şi creştini şi îi iubesc pe arabii şi negrii musulmani cu toată inima lor. Astfel se explică de ce în timp ce Germania e invadată de milioane de imigranţi musulmani, nemţii şi Merkel îi primesc cu fanfare, cu masa caldă, cu plata ajutoarelor sociale la zi şi îi invită şi pe alţii să vină. S-a creat un rasism german pe invers, datorită unei propaganda multiculturale de zeci de ani şi prost înţelese şi aplicate de către nemţi. Dacă veneau milioane de est-europeni în Germania aceştia ar fi fost respinşi cu tunuri de apă, grenade lacrimogene, iar nemţii iar fi exclus cu superioritate, că românii, sârbii, bulgarii, ungurii sau polonezii sunt albi şi creştini, deci nu intră în tiparul colectiv multicultural de pe afişele şi bannerele publice: arab, negru, femeia cu burka şi musulman. S-a ajuns la un schematism psihologic şi sociologic în Germania.

Ionuţ Ţene

Prezentarea localitatii

Suprafata: 18453 ha

Intravilan: 584,00 ha

Extravilan: 17869 ha

Populatie: 7776

Gospodarii: 2275

Nr. locuinte: 2352

Nr. gradinite: 4

Nr. scoli: 3

Nr. licee: 1

Numele localitatilor aflate in administratie:

Tălmăcel, colonia Tălmaciu II, Podu Olt

Asezarea geografica:

Tălmaciu este aşezat în sudul podişuluiTransilvaniei între 23°41'55'' longitudine estică şi între 45°30'10'' latitudine nordică, fiind cuprins între depresiunea Sibiului, Carpaţii Meridionali şi Podişul Hârtibaciului, la o altitudine de 405 m.
În secolul al XIII-lea coloniştii saşi sunt cei care întemeiază Tălmaciul, atestarea sa documentară datând de la 1265 în documentele germane şi 1318 în documentele româneşti.

Activitati specifice zonei:

Industria uşoară
Industria lemnului
Agroturism
Oierit

Activitati economice principale:

Producţie huse auto
Prelucrarea lemnului
Marochinărie
Îmbuteliere apă plată
Transport persoane
Materiale de construcţii

Obiective turistice:

Rezervaţia naturală "Şuvara Saşilor"
Este o rezervaţie botanică în suprafaţă de 20 ha, este amplasată pe terasa Râului Sadu între localitatea Sadu şi Tălmaciu (430 m altitudine). Rezervaţia se află la jumătatea distanţei dintre localităţile Tălmaciu şi Sadu, pe o terasă a versantului stâng a Râului Sadu. Stratigrafic, formaţiiunile geologice, de vârstă Neogenă (Miocen-Tortonian) şi Cuaternar sunt caracterizate prin larga răspândire a micaşisturilor şi paragniselor şi iviri izolate de amfibolite, migmatite metablastice şi metatectite, pegmatite şi cu totul izolat cuartite.
Micaşisturile sunt de obicei construite din cuarţ, muscovit (şi biotit), ca masă fundamentală în care se dezvoltă porfiroblaste de granat, disten şi staurolit.
Mineralele accesorii sunt reprezentate prin turmalină, magnetit, ilmenit, mai rar hornblenda. Rezervaţia s-a dezvoltat pe un sol brun podzolit şi gleizat, acid cu exces de apă primăvara.
Etajul coliniar în care este aşezată rezervaţia este caracterizat de temperaturi medii anuale de 8,9° C, precipitaţii medii anuale 819,6 mm şi umiditate relativă a aerului de 75 %, indicele de ariditate fiind de 40.
Vânturile dominante sunt cele dinspre sud şi sud-vest, care au în general şi viteza cea mai mare
Vegetaţia este reprezentată printr-un moliniet (Peucedano rocheliani-Molinietum coerulea) relictar, nemaiîntâlnit în Transilvania, în care vegetează mai multe specii floristice rare:
Mărarul porcului (Peucedanum rochelianum)
Narcisa (Narcissus stellaris)
Stânjenei (Iris sibirica)
Gladiola (Gladiolus imbricatus)
Iarba neagră (Calluna vulgaris)
Brânduşă (Crocus banaticus)
Coacăzul de munte (Bruckenthalia spiculifolia)
Sălcia târâtoare (Salix rosmarinifolia)
Gentiana (Gentiana pneumoanthe)
Limba şarpelui (Ophioglossum vulgatum)
Orhideele (Orchis transsilvanica, O. laxiflora, O. incarnata, Spiranthes spiralis, Cephalathera ruba)
În tufişurile de răchită, de mesteacăn şi arin şi-au găsit adăpost zeci de specii de păsări, unele mamifere (căprior şi mistreţ) şi sute de specii de nevertebrate
Ruinele cetăţii "Landskrone"
Biserica Sfânta Paraschiva Tălmăcel
Biserica a fost construită la anul 1777, în decursul a 3 ani de săteni cu mijloacele de construcţie rudimentare existente la acea vreme
Piatra a fost adusă cu boii de la 10 km distanţă, din munţii din apropierea satului, în acea vreme existând doar 12 perechi de boi în sat
Varul era stins direct pe ziduri pentru op rezistenţă mai bună, lemnul era adus tot din munţii satului, iar clopotul bisericii a fost donat mai târziu de poetul Octavian Goga
Un element dinstinctiv al bisericii îl constituie reprezentarea lui Iisus cu trei feţe pe acelaşi chip, înconjurat de simbolurile celor douăsprezece semne zodiacale
Biserica este pictată în frescă, este declarată monument istoric
Casa şi biserica evanghelică Tălmaciu

Evenimente locale:

Zilele Tălmaciului se desfăşoară în a III-a săptămână din luna iulie a fiecărui an
Udatul Ionilor
Satul Tălmăcel se poate mândri cu un frumos obicei căruia i sa dus vestea şi peste hotare şi anume "Udatul Ionilor". Acest obicei are loc în 7 ianuarie a fiecărui an, de ziua Sfântului Ioan. Totul începe în dimineaţa rece a zilei respective, cu o slujbă la biserică după care localnicii îmbrăcaţi în haine tradiţionale româneşti şi având care şi cai împodobiţi foarte frumos, se îndreaptă spre râul care străbate localitatea
Aici primele persoane care sunt botezate în râu sunt preotul şi primarul după care tinerii care poartă numele Sfântului Ioan. Aceştia sunt înmuiaţi în apa rece a râului, pentru a fi feriţi de rele şi pentru a fi ocrotiţi de sfântul care le patronează numele. Acest obicei este extrem de vechi, iar în anul 1918 s-a adăugat obiceiul carelor alegorice şi călăraşii (cai împodobiţi) care derivă din sărbătoarea Unirii de la 1 decembrie 1918 şi care a fost sărbătorită în data de 7 ianuarie, după încheierea postului.
Festivalul Internaţional Folcloric "La Izvorul Domnului"
Festivalul este organizat în fiecare an în luna mai. La acest festival participă ansambluri folcrorice din mai multe instituţii de învăţământ din toată ţara. Ca şi program festivalul debutează cu o paradă a portului popular după care toţi participanţii se vor deplasa în incinta Casei de Cultură Tălmaciu sau Tălmăcel unde vor susţine spectacole de folclor.

Proiecte de investitii:

Canalizare Tălmaciu şi Tălmăcel
Alimentare cu apă Tălmăcel
Locuri de joacă pentru copii în sat Tălmăcel şi oraş Tălmaciu
Teren de sport în oraş Tălmaciu şi sat Tălmăcel
Reabilitare străzi oraş Tălmaciu
Centru de informare turistică oraş Tălmaciu
Reabilitare imobil din strada Nicolae Bălcescu, nr. 113 unde vor funcţiona Casa căsătoriilor, sediul Asociaţiei Tălmaciu-Vitre şi Biblioteca orăşenească
Racordări apă canal sat Tălmăcel
Extindere reţea de joasă tensiune în sat Tălmăcel